În cadrul unei proceduri de insolvență, Adunarea Generală a Creditorilor (AGC) reprezintă organul colectiv prin care creditorii exercită controlul asupra modului de desfășurare a procedurii și asupra activității practicianului în insolvență.
Deciziile adoptate de AGC pot influența profund cursul procedurii — de la desemnarea administratorului /lichidatorului judiciar, până la aprobarea planului de reorganizare sau a modului de valorificare a activelor.
De aceea, distincția între criteriile de oportunitate și condițiile de legalitate este esențială pentru validitatea acestor hotărâri.
🔹 1. Cadrul legal
Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Adunarea creditorilor se convoacă și se desfășoară potrivit articolelor art. 48–53, iar voturile exprimate sunt consemnate într-un proces-verbal semnat de practicianul în insolvență.
🔸 Art. 48 alin 7 Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit
Prin urmare, orice creditor nemulțumit are dreptul să conteste hotărârea AGC în termen de 5 zile de la adoptare, iar instanța competentă să soluționeze contestația este judecătorul-sindic.
🔹 2. Criterii de oportunitate vs. condiții de legalitate – distincția esențială
În practică, contestațiile împotriva hotărârilor AGC pot avea la bază două categorii de motive:
⚖️ A. Condiții de legalitate
Acestea vizează aspectele procedurale, de formă și de fond, care țin de respectarea legii.
Exemple:
- neîndeplinirea condițiilor de convocare a adunării (necomunicarea ordinii de zi);
- neîndeplinirea cvorumului legal de participare sau vot;
- exprimarea votului de către creditori neîndreptățiți;
- încălcarea principiului proporționalității voturilor (în funcție de valoarea creanței);
- absența semnăturilor în procesul-verbal.
📘 Acestea sunt motive de legalitate și pot conduce la anularea hotărârii AGC de către judecătorul-sindic.
💼 B. Criterii de oportunitate
Vizează conținutul deciziei și aprecierea subiectivă a creditorilor asupra unei anumite măsuri.
Exemple:
- decizia de a menține sau înlocui administratorul judiciar;
- aprobarea sau respingerea unui plan de reorganizare;
- alegerea metodei de valorificare a activelor (vânzare directă vs. licitație).
📘 Aceste decizii sunt expresia libertății de voință a majorității creditorilor, iar instanța nu se poate substitui acestora.
🔹 3. Rolul judecătorului-sindic – limitele controlului judiciar
Judecătorul-sindic are atribuția de a verifica legalitatea hotărârilor Adunării Creditorilor, nu și oportunitatea acestora.
🔸 Art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede că judecătorul-sindic verifică legalitatea hotărârilor adunării creditorilor, fără a putea cenzura oportunitatea măsurilor adoptate.
⚖️ Așadar, instanța de control (judecătorul-sindic) nu poate interveni în conținutul hotărârii pentru a stabili dacă o decizie „a fost bună sau rea” din punct de vedere economic sau strategic.
Singurul său rol este acela de a constata dacă votul și procedura de adoptare au fost conforme cu legea.
🔹 4. Exemple practice
🧾 Ex. 1 – Legalitate încălcată: convocare viciată
Un creditor contestă hotărârea AGC invocând faptul că nu a fost convocat în termenul de 5 zile prevăzut de lege și că nu a putut participa la vot.
📘 În acest caz, judecătorul-sindic poate anula hotărârea pentru nerespectarea condițiilor legale de convocare.
💼 Ex. 2 – Oportunitate pură: menținerea administratorului judiciar
Un creditor minoritar nu este de acord cu decizia majorității de a menține administratorul judiciar desemnat.
📘 Această nemulțumire ține de aprecierea de oportunitate și nu poate fi cenzurată de instanță — hotărârea rămâne valabilă.
🏛️ Ex. 3 – Aprobarea planului de reorganizare
Un creditor consideră că planul aprobat de AGC este nerealist.
📘 Judecătorul-sindic poate verifica legalitatea votului (cvorum, categorii de creanțe), dar nu poate înlocui decizia creditorilor cu propria apreciere economică (ci, cel mult, poate cere opinia unui specialist independent cu privire la posibilitatea realizării planului din punct de vedere economic înainte de confirmarea lui).
🔹 5. Cum se formulează corect o contestație?
Creditorii care consideră că o hotărâre AGC este nelegală pot formula contestație în termen de 5 zile de la data adoptării acesteia (publicării în BPI).
Contestația trebuie să cuprindă:
- numărul dosarului de insolvență;
- identificarea hotărârii contestate (data și ordinea de zi, precum și data publicării în BPI);
- motivele de nelegalitate (nu de oportunitate!);
- dovezile care susțin viciile procedurale.
Contestația se depune la dosarul cauzei și se soluționează de către judecătorul-sindic, cu citarea părților.
🔹 6. Distincția practică între legalitate și oportunitate
| Aspect | Legalitate | Oportunitate |
|---|---|---|
| Ce presupune | Respectarea procedurii (convocare, cvorum, vot) | Alegerea deciziei economice de către creditori |
| Cine verifică | Judecătorul-sindic | Creditorii (prin votul majoritar) |
| Poate fi atacată în instanță? | Da, în termen de 5 zile | Nu |
| Efectul constatării | Hotărârea se anulează | Hotărârea rămâne valabilă |
| Exemple | Neconvocare, lipsa cvorumului, vot neautorizat | Alegerea unui plan, menținerea administratorului |
🔹 7. Concluzii
Procedura insolvenței este un mecanism juridic echilibrat între voința creditorilor și controlul judiciar.
Instanța verifică legalitatea, dar nu poate interveni în oportunitatea deciziilor luate de majoritatea creditorilor.
Această distincție este fundamentală pentru stabilitatea și predictibilitatea procedurii.
🔹 Creditorii decid asupra direcției economice, iar judecătorul garantează corectitudinea juridică.
