Ce înseamnă „creanță curentă” și de ce contează în insolvență?

Atunci când o firmă ajunge în insolvență, toate datoriile ei sunt analizate, ordonate și tratate după reguli stricte. Unele se înscriu în tabelul creditorilor, altele se plătesc mai repede. Printre acestea din urmă se află creanțele curente – o categorie care face adesea diferența între o procedură lentă și o rezolvare eficientă.

Ce este o creanță curentă?

Pe scurt, o creanță curentă este o datorie născută după deschiderea procedurii de insolvență, adică după ce instanța a hotărât oficial că societatea este în insolvență.
Sunt datorii apărute din activitatea curentă a firmei: utilități, chirii, furnizori care continuă să livreze, servicii contabile, cheltuieli administrative, taxe curente etc.

De exemplu, dacă o firmă intră în insolvență în luna mai, dar în iunie plătește energia electrică și contabilitatea, acele sume devin creanțe curente. Ele se deosebesc clar de datoriile acumulate înainte de insolvență, care intră în tabelul creditorilor și se plătesc mult mai târziu, conform programului de plată a creanțelor în cazul reorganizării, sau conform planului de distribuire în caz de faliment.

De ce contează această diferență?

Creantele curente se platesc conform scadentei – legea le oferă prioritate la plată.
Pentru debitor (firma aflată în insolvență), aceste creanțe rezulta din continuarea activitatii si sunt in stransa legatura cu activitatea desfasurata de debitoare.

Ce spune legea?

Legea nr. 85/2014, cea care reglementează insolvența, explică clar în art. 5 pct. 21: creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă, care au dreptul de a fi achitate cu prioritate.

Cu alte cuvinte, pentru a fi „curentă”, o creanță trebuie să îndeplinească trei condiții:

să fie certă (adică reală și dovedită prin acte);
să fie lichidă (valoarea exactă e stabilită prin facturi sau contracte);
să fie exigibilă (adică a venit momentul legal al plății).

Cum se tratează creanțele curente în practică?

Ele nu se înscriu în tabelul de creanțe si se plătesc pe măsură ce devin scadente.

Pentru creantele nascute in procedura insolventei si neachitate, titularul creantei va putea formula cerere de plata, ce va fi analizata de administratorul judiciar intr-un termen de 15 zile de la data primirii prin Raport de activitate. Impotriva masurii dispuse de administratorul judiciar, se va putea formula contestatie in termen de 7 zile de la publicarea in BPI a extrasului Raportului de activitate.

De ce este important pentru antreprenori să înțeleagă acest concept?

Pentru o firmă aflată în insolvență, totul se reduce la control și claritate.
Să știi ce datorii se plătesc imediat și care intră în procedură îți permite:

să gestionezi mai bine lichiditățile;
să colaborezi corect cu practicianul in insolventa;
să păstrezi încrederea partenerilor care continuă să lucreze cu tine in procedura insolventei.

De asemenea, pentru creditorii (furnizorii) care încă livrează bunuri sau servicii către o firmă în insolvență, e esențial să știe că au protecție legală – creanțele lor curente se plătesc înaintea celorlalte datorii.

Când apar cele mai frecvente confuzii?

O greșeală frecventă este să se creadă că o creanță e „curentă” doar pentru că factura e emisă după data deschiderii insolvenței.
Nu e suficient.
Dacă datoria provine dintr-un contract sau serviciu prestat înainte de deschiderea procedurii, chiar dacă factura e ulterioară, atunci nu este creanță curentă.

Așadar, momentul care contează nu e factura, ci nașterea obligației — data la care bunul a fost livrat sau serviciul prestat efectiv.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă, mai exact, că o creanță este „născută după deschiderea procedurii”?
Înseamnă că datoria a apărut ca urmare a unei activități desfășurate de firmă după ce instanța a deschis oficial procedura insolvenței.

Trebuie creditorii curenți să se înscrie în tabelul de creanțe?
Nu. Ei nu se inscriu in tabelul de creante, ci sunt plătiți direct, pe baza documentelor justificative, fără să depună declarație de creanță.

Ce se întâmplă dacă o creanță nu e considerată curentă?
Dacă practicianul in insolventa constată că datoria provine dinaintea deschiderii insolvenței, cererea de plată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Cum poate un antreprenor să evite problemele cu creanțele curente?
Prin păstrarea unei evidențe clare a tuturor facturilor și contractelor, comunicare constantă c și consultarea unui avocat specializat în insolvență.

Pot fi și datoriile către stat (ANAF) creanțe curente?
Da, dacă provin din obligații fiscale aferente perioadelor de după deschiderea procedurii. În schimb, dacă se bazează pe declarații depuse anterior, ele nu mai sunt curente și trebuie tratate ca datorii anterioare.

Concluzie

Creanțele curente sunt in stransa legatura cu activitatea debitoarei in perioada de observatie sau in procedura de reorganizare judiciara.

Înțelegerea corectă a acestor concepte, cu sprijinul unui practician in insolventa, poate face diferența între o procedură greoaie și o redresare reală.