În practica insolvenței, una dintre cele mai frecvente convingeri este că falimentul ar fi „cea mai sigură” cale pentru creditori.
Realitatea juridică și economică arată însă contrariul: în foarte multe situații, creditorii recuperează mai mult prin concordat preventiv decât prin faliment.
Diferența nu ține de teorie, ci de mecanismele concrete prin care se realizează recuperarea creanțelor.
Concordat preventiv vs. faliment – o diferență de logică
Pentru a înțelege de ce recuperarea este diferită, trebuie pornit de la scopul fiecărei proceduri:
- Concordatul preventiv urmărește redresarea firmei și continuarea activității, prin negocierea colectivă a datoriilor.
- Falimentul urmărește lichidarea patrimoniului și distribuirea sumelor obținute, după deducerea cheltuielilor procedurii.
Cu alte cuvinte:
- în concordat, creditorii mizează pe valoarea viitoare a firmei;
- în faliment, creditorii depind exclusiv de valoarea reziduală a bunurilor.
Această diferență de abordare explică, în mare parte, diferența de recuperare.
1. Activitatea continuă produce bani în concordat
- firma își continuă activitatea;
- generează venituri curente;
- menține contracte, clienți și fluxuri de numerar.
Aceste venituri sunt utilizate pentru:
- plata ratelor stabilite prin plan;
- achitarea creanțelor conform calendarului negociat.
În faliment:
- activitatea este, de regulă, oprită sau redusă drastic;
- sursa principală de bani devine vânzarea activelor;
- nu mai există cash-flow operațional relevant.
👉 Un business funcțional valorează aproape întotdeauna mai mult decât activele sale vândute separat.
2. Activele nu se devalorizează prin vânzare forțată
Falimentul presupune:
- licitații succesive;
- scăderi de preț;
- vânzări în condiții de presiune și timp limitat.
În practică:
- bunurile se vând sub valoarea de piață;
- unele active rămân nevândute;
- costurile de conservare cresc.
În concordat:
- activele sunt, de regulă, păstrate;
- sunt utilizate pentru generarea de venit;
- nu sunt supuse unei deprecieri accelerate.
👉 Falimentul distruge valoare. Concordatul încearcă să o conserve.
3. Costurile procedurii sunt mai mici în concordat
În faliment, din sumele obținute se scad:
- onorariile practicianului;
- cheltuielile de evaluare;
- cheltuielile de conservare și pază;
- taxe, publicitate, licitații;
- litigii frecvente.
În concordat:
- procedura este mai scurtă;
- costurile administrative sunt mai reduse;
- nu există cheltuieli majore de lichidare.
👉 Cu cât procedura este mai costisitoare, cu atât rămâne mai puțin de distribuit creditorilor.
4. Creditorii pot negocia activ în concordat
Un avantaj major al concordatului este că:
- creditorii participă direct la negociere;
- pot influența structura planului;
- pot obține condiții adaptate intereselor lor.
Exemple:
- rate mai mari pentru creditorii strategici;
- garanții suplimentare;
- termene diferențiate;
- mecanisme de protecție contractuală.
În faliment:
- creditorii nu negociază;
- distribuirea se face strict după ordinea legală;
- voința creditorilor contează foarte puțin.
👉 Negocierea crește șansele de recuperare. Distribuirea automată le limitează.
5. Recuperarea este mai rapidă și mai predictibilă
Falimentul este, de cele mai multe ori:
- un proces lung;
- impredictibil;
- dependent de succesul licitațiilor.
Pot trece ani până la o distribuire semnificativă.
În concordat:
- plățile încep relativ rapid;
- există un calendar clar;
- creditorii știu ce urmează să încaseze și când.
👉 Predictibilitatea este o valoare în sine pentru creditori.
6. Se păstrează relațiile comerciale
În multe cazuri, creditorii sunt și:
- furnizori;
- parteneri comerciali;
- clienți ai debitorului.
Concordatul permite:
- continuarea colaborării;
- menținerea contractelor;
- recuperarea creanței fără distrugerea relației.
Falimentul rupe, aproape întotdeauna:
- relațiile comerciale;
- lanțurile de aprovizionare;
- orice perspectivă de colaborare viitoare.
👉 Un creditor care rămâne partener are șanse mai mari să recupereze integral.
7. Creditorii recuperează mai mult și prin evitarea efectului „cascadă”
Falimentul unui debitor important poate duce la:
- insolvența furnizorilor;
- blocaje în lanț;
- pierderi suplimentare pentru creditori.
Concordatul stabilizează firma și:
- limitează efectele în cascadă;
- protejează ecosistemul economic;
- reduce pierderile indirecte.
Când falimentul rămâne inevitabil?
Este important de spus corect:
- nu toate firmele pot fi salvate;
- dacă nu există activitate, cash-flow sau viabilitate, concordatul nu este soluția.
În aceste cazuri, falimentul este procedura corectă.
👉 Diferența o face momentul.
Concluzie
Creditorii recuperează mai mult prin concordat preventiv pentru că:
- valoarea afacerii este păstrată;
- activitatea generează bani;
- costurile sunt mai mici;
- negocierile sunt flexibile;
- plățile sunt mai rapide și predictibile.
Falimentul rămâne o soluție de ultimă instanță, utilă când nu mai există alternative, dar ineficientă din perspectiva maximizării recuperării.
👉 Pentru creditori, concordatul nu este un risc mai mare, ci adesea o oportunitate mai bună.
