O societate nu mai desfășoară activitate, nu mai are bani în cont, nu mai deține utilaje, autovehicule, stocuri sau alte bunuri, dar în evidențele sale figurează în continuare datorii către ANAF, furnizori, bănci, salariați sau alți creditori.

Poate administratorul să închidă pur și simplu firma?

Este una dintre situațiile întâlnite frecvent în practică și una dintre cele mai importante confuzii legate de închiderea societăților cu datorii.

Lipsa activelor nu determină automat dispariția datoriilor și nici radierea societății. În același timp, faptul că o societate nu mai deține bunuri nu înseamnă că situația acesteia nu mai poate fi soluționată juridic.

Procedura corectă depinde de situația financiară și juridică reală a companiei, de natura și scadența datoriilor, de existența stării de insolvență și de istoricul patrimoniului societății.

Ce înseamnă, de fapt, că firma „nu mai are active”?

În limbajul curent, administratorii spun frecvent că firma „nu mai are nimic”.

Din punct de vedere juridic și contabil, situația trebuie însă verificată mult mai atent.

Activele unei societăți nu înseamnă numai clădiri, terenuri, autovehicule sau utilaje.

Trebuie verificată existența unor:

• disponibilități în conturi bancare;

• sume în casierie;

• creanțe asupra clienților;

• stocuri;

• echipamente;

• autovehicule;

• imobile;

• participații în alte societăți;

• garanții sau depozite;

• drepturi patrimoniale;

• sume care pot fi recuperate de la terți;

• alte elemente care pot avea valoare economică.

Prin urmare, înainte de concluzia că societatea nu mai are active trebuie realizată o verificare reală a patrimoniului.

Firma nu are active, dar datoriile continuă să existe

Acesta este primul principiu important.

Dispariția sau epuizarea activelor societății nu determină automat stingerea datoriilor.

Dacă societatea are obligații către:

• ANAF;

• furnizori;

• bănci;

• societăți de leasing;

• salariați;

• asociați;

• alți creditori,

aceste obligații trebuie analizate și tratate prin mecanismele juridice aplicabile.

O firmă fără active nu devine automat o firmă fără datorii.

Poate fi radiată direct o societate fără active, dar cu datorii?

Nu trebuie pornit de la ideea că lipsa bunurilor permite automat o radiere simplificată.

În cazul dizolvării și lichidării simultane reglementate de Legea nr. 31/1990, pentru societățile cărora li se aplică această procedură, asociații trebuie să asigure stingerea pasivului sau regularizarea acestuia în acord cu creditorii.

Prin urmare, procedura voluntară simplificată nu trebuie confundată cu situația unei societăți care nu mai are resurse pentru plata creditorilor.

Dacă pasivul nu poate fi stins sau regularizat, trebuie analizată situația financiară reală a societății și, în special, existența stării de insolvență.

Lipsa activelor înseamnă automat insolvență?

Nu.

Lipsa activelor și insolvența sunt noțiuni diferite.

În sensul Legii nr. 85/2014, insolvența este legată de insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, în condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, analiza nu se rezumă la întrebarea:

„Firma mai are bunuri?”

Trebuie analizată și întrebarea:

„Firma mai dispune de fondurile necesare pentru plata obligațiilor exigibile?”

O societate poate avea active valoroase și, totuși, să întâmpine probleme grave de lichiditate.

În sens invers, lipsa unor active corporale nu este singurul criteriu pentru stabilirea insolvenței.

Ce se întâmplă dacă firma nu mai are bani pentru plata datoriilor?

Dacă societatea nu mai dispune de fondurile necesare pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, trebuie analizată incidența Legii nr. 85/2014.

Într-o asemenea situație, simpla încetare a activității nu rezolvă problema.

Nici suspendarea activității și nici faptul că firma nu mai emite facturi nu determină dispariția pasivului.

Administratorul trebuie să clarifice situația societății și să analizeze procedura juridică aplicabilă.

Poate intra în insolvență o firmă care nu mai are active?

Da, lipsa bunurilor nu exclude prin ea însăși procedura insolvenței.

Legea nr. 85/2014 reglementează expres situațiile în care, în cursul procedurii, se constată că debitorul nu are bunuri sau că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii.

Acesta este un aspect foarte important.

Ideea că „nu mai există nimic de vândut, deci nu mai poate exista insolvență” este greșită.

Procedura insolvenței nu are ca unic scop vânzarea unor bunuri.

În cadrul acesteia sunt analizate și:

• creanțele;

• patrimoniul;

• istoricul operațiunilor societății;

• transferurile patrimoniale;

• situația creditorilor;

• cauzele insolvenței;

• conduita persoanelor care au administrat societatea;

• eventualele creanțe pe care societatea le are împotriva altor persoane.

Ce se întâmplă într-o insolvență dacă nu există niciun bun?

Legea nr. 85/2014 conține un mecanism special pentru această situație.

Dacă în cursul procedurii se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare, în condițiile art. 174 din Legea nr. 85/2014 judecătorul-sindic poate dispune închiderea procedurii și radierea debitorului.

Prin urmare, lipsa activelor poate influența durata și desfășurarea procedurii, dar nu înseamnă că administratorul poate pur și simplu să ignore societatea și datoriile acesteia.

Lipsa bunurilor trebuie verificată

Într-o procedură de insolvență, simpla declarație a administratorului potrivit căreia „firma nu mai are nimic” nu este suficientă.

Practicianul în insolvență efectuează verificările prevăzute de lege.

Pot fi analizate informații provenite de la:

• instituții bancare;

• autorități fiscale;

• registre privind bunurile mobile și imobile;

• evidențe privind autovehiculele;

• documentele contabile ale societății;

• contractele societății;

• alte instituții relevante.

Legea prevede inclusiv situația în care, după demersurile efectuate, administratorul sau lichidatorul judiciar nu identifică bunuri ale debitorului.

Dar dacă firma a avut active în trecut?

Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări.

Faptul că la data deschiderii procedurii societatea nu mai are active nu înseamnă că analiza se oprește aici.

Trebuie verificat ce s-a întâmplat cu patrimoniul anterior.

De exemplu:

• au fost vândute bunuri?

• cui au fost vândute?

• la ce preț?

• au fost transferate către asociați sau persoane apropiate?

• au fost efectuate plăți către anumite persoane?

• există creanțe care nu au fost recuperate?

• au existat operațiuni care au diminuat patrimoniul societății?

Legea insolvenței permite, în condițiile prevăzute de aceasta, analizarea și contestarea anumitor acte sau operațiuni susceptibile să prejudicieze creditorii.

Prin urmare, „firma nu mai are active” nu înseamnă automat „nu mai există nimic de analizat”.

Poate administratorul să vândă activele înainte de închiderea firmei?

O societate își poate desfășura operațiunile în condițiile legii, însă atunci când aceasta se confruntă cu dificultăți financiare sau se apropie de insolvență, înstrăinarea patrimoniului trebuie tratată cu foarte multă atenție.

Trebuie analizate:

• prețul tranzacției;

• persoana cumpărătorului;

• scopul economic;

• momentul operațiunii;

• destinația sumelor obținute;

• situația creditorilor;

• existența unor raporturi cu persoane afiliate.

Transferarea activelor pentru a le scoate din patrimoniul accesibil creditorilor poate genera consecințe juridice importante.

Ce se întâmplă dacă bunurile au fost transferate către asociați?

Operațiunile dintre societate și asociați sau persoane apropiate trebuie să aibă o justificare economică și juridică reală.

În cazul unei insolvențe ulterioare, anumite operațiuni patrimoniale anterioare pot fi analizate de practicianul în insolvență.

Legea nr. 85/2014 reglementează acțiuni privind anularea anumitor acte sau transferuri patrimoniale realizate în dauna creditorilor, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

De aceea, transferarea bunurilor societății înainte de închiderea firmei nu trebuie utilizată ca metodă de „golire” a patrimoniului.

Firma nu are bunuri, dar are creanțe de încasat

Aceasta este o situație diferită.

Dacă societatea are bani de recuperat de la clienți sau de la alte persoane, aceste creanțe reprezintă drepturi patrimoniale.

Prin urmare, chiar dacă firma nu mai are utilaje, stocuri, autovehicule sau imobile, nu se poate concluziona automat că nu mai există active.

În procedura insolvenței, practicianul poate efectua demersurile prevăzute de lege pentru încasarea creanțelor debitorului.

Firma nu mai are activitate, dar are datorii

Lipsa activității este, de asemenea, diferită de lipsa datoriilor.

O societate poate:

• să nu mai aibă angajați;

• să nu mai emită facturi;

• să nu mai aibă clienți;

• să nu mai desfășoare efectiv activitate;

și totuși să continue să aibă obligații.

Într-o asemenea situație, administratorul trebuie să analizeze dacă pasivul poate fi stins sau regularizat ori dacă sunt îndeplinite condițiile pentru o procedură de insolvență.

Suspendarea activității rezolvă problema?

Nu.

Suspendarea activității nu șterge datoriile existente și nu reprezintă echivalentul radierii societății.

Este o măsură diferită.

Dacă firma nu mai are activitate și acumulează în continuare obligații, simpla suspendare poate doar amâna soluționarea problemei.

Firma are doar datorii către ANAF

Existența unui singur tip de creditor nu înseamnă că datoriile pot fi ignorate.

Datoriile fiscale trebuie analizate în funcție de:

• natura obligațiilor;

• valoarea acestora;

• scadență;

• eventualele măsuri de executare;

• posibilitatea achitării sau restructurării;

• situația financiară generală a societății.

Dacă societatea nu mai poate achita obligațiile exigibile, trebuie analizată inclusiv incidența legislației insolvenței.

Firma are un singur creditor. Se schimbă situația?

Numărul creditorilor nu este singurul criteriu relevant.

O societate poate întâmpina dificultăți financiare serioase chiar dacă are un singur creditor important.

Trebuie analizate valoarea, natura și exigibilitatea creanței, precum și capacitatea efectivă de plată a societății.

Ce se întâmplă cu garanțiile personale?

Închiderea sau radierea societății nu trebuie confundată cu stingerea obligațiilor asumate personal de alte persoane.

Dacă administratorul, asociatul sau un terț a garantat personal un credit sau o altă obligație a societății, situația garanției trebuie analizată separat.

Radierea debitorului persoană juridică nu înseamnă automat că orice obligație a garantului dispare.

Conținutul contractului și natura garanției sunt esențiale.

Administratorul preia automat datoriile firmei?

Nu.

În cazul unei societăți cu răspundere limitată, existența datoriilor societății nu înseamnă, prin ea însăși, că acestea se transferă automat administratorului.

Societatea este o persoană juridică distinctă.

Există însă situații prevăzute de lege în care poate fi analizată răspunderea unor persoane pentru o parte sau pentru întregul pasiv, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

În materia insolvenței, Legea nr. 85/2014 reglementează distinct atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență.

Prin urmare, trebuie evitate ambele extreme:

„administratorul plătește automat toate datoriile firmei” – greșit;

„administratorul nu poate răspunde niciodată” – de asemenea greșit.

Lipsa activelor împiedică analizarea răspunderii?

Nu.

Faptul că societatea nu mai are bunuri poate face chiar mai importantă analiza modului în care patrimoniul a fost administrat.

Practicianul în insolvență analizează, în cadrul atribuțiilor sale, cauzele și împrejurările care au condus la insolvență și eventualele elemente relevante pentru aplicarea dispozițiilor privind răspunderea.

În plus, potrivit interpretării obligatorii stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura insolvenței nu poate fi închisă înainte de soluționarea definitivă a unei acțiuni de atragere a răspunderii deja formulate în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Ce se întâmplă cu creditorii dacă societatea nu are nimic?

Lipsa activelor poate însemna că posibilitatea efectivă de recuperare a creanțelor din patrimoniul societății este redusă sau chiar inexistentă.

Dar acest lucru nu permite ignorarea procedurii.

Trebuie stabilite:

• situația reală a patrimoniului;

• existența creanțelor de recuperat;

• istoricul transferurilor;

• eventualele cauze de răspundere;

• existența altor surse juridice de recuperare.

Abia după efectuarea verificărilor și parcurgerea etapelor prevăzute de lege poate fi stabilită situația finală.

Dizolvare, lichidare, insolvență și radiere – nu sunt același lucru

Aceste noțiuni sunt frecvent confundate.

Dizolvarea

Marchează începutul procesului de încetare a societății în situațiile prevăzute de lege.

Lichidarea

Presupune efectuarea operațiunilor necesare pentru închiderea patrimoniului societății, plata creditorilor și distribuirea eventualului activ rămas.

Insolvența

Este procedura colectivă reglementată de Legea nr. 85/2014, aplicabilă atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta.

Radierea

Reprezintă încetarea existenței societății ca persoană juridică prin ștergerea acesteia din registrul în care este înmatriculată.

Radierea este rezultatul final al unei proceduri, nu o metodă prin care administratorul poate face datoriile să dispară.

Poți abandona pur și simplu o firmă fără active?

Aceasta este una dintre cele mai riscante abordări.

Faptul că societatea nu mai desfășoară activitate și nu mai are bunuri nu înseamnă că administratorul ar trebui pur și simplu să înceteze orice demers.

Pot continua să existe:

• obligații fiscale;

• declarații;

• datorii;

• executări;

• litigii;

• obligații contabile;

• responsabilități ale organelor societății.

Situația trebuie soluționată prin procedura juridică adecvată.

Ce ar trebui verificat înainte de alegerea procedurii?

Înainte de a decide cum poate fi închisă o societate fără active, dar cu datorii, este recomandată realizarea unei analize complete.

1. Situația datoriilor

Trebuie identificat:

• cine sunt creditorii;

• cât se datorează;

• ce creanțe sunt scadente;

• ce garanții există;

• ce executări sunt în desfășurare.

2. Situația patrimoniului

Trebuie verificat dacă societatea mai are:

• bani;

• bunuri;

• creanțe;

• participații;

• alte drepturi patrimoniale.

3. Istoricul activelor

Trebuie stabilit ce s-a întâmplat cu bunurile pe care societatea le-a deținut anterior.

4. Situația contabilă

Contabilitatea trebuie să permită reconstruirea situației patrimoniale și financiare.

5. Capacitatea de plată

Trebuie stabilit dacă societatea mai poate achita obligațiile exigibile.

6. Existența stării de insolvență

Dacă societatea nu mai dispune de fonduri pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, trebuie analizate condițiile Legii nr. 85/2014.

Cele mai frecvente greșeli

„Firma nu mai are nimic, deci o pot radia.”

Nu automat. Datoriile și procedura aplicabilă trebuie clarificate.

„Dacă nu există active, nu poate exista insolvență.”

Greșit. Legea reglementează expres inclusiv situația debitorului fără bunuri suficiente pentru cheltuielile procedurii.

„Dacă firma nu mai funcționează, datoriile dispar.”

Nu. Încetarea activității nu stinge obligațiile existente.

„Mut activele înainte și apoi închid firma.”

Operațiunile patrimoniale efectuate înaintea insolvenței pot fi analizate și, în condițiile legii, anumite transferuri pot fi contestate.

„Dacă firma este radiată, administratorul nu mai poate avea nicio problemă.”

O asemenea concluzie generală este greșită. Trebuie analizate conduita administratorului, eventualele garanții personale și celelalte situații de răspundere prevăzute de lege.

„Dacă nu există bani pentru procedură, insolvența nu poate fi închisă.”

Legea nr. 85/2014 reglementează expres situația în care nu există bunuri suficiente pentru cheltuielile administrative și creditorii nu avansează fondurile necesare.

De ce este important momentul în care administratorul acționează?

O societate ajunge rareori de la o situație financiară sănătoasă la lipsa totală a activelor într-o singură zi.

De obicei există o perioadă în care apar:

• întârzieri la plată;

• popriri;

• pierderea contractelor;

• scăderea încasărilor;

• acumularea obligațiilor fiscale;

• neplata furnizorilor;

• lipsa lichidităților.

Cu cât situația este analizată mai devreme, cu atât există, în general, mai multe opțiuni.

Într-o etapă timpurie pot fi analizate restructurarea, negocierea cu creditorii sau procedurile de prevenire a insolvenței.

După dispariția activității și epuizarea patrimoniului, opțiunile pot deveni considerabil mai limitate.

Concluzie

O firmă care nu mai are active, dar are datorii, nu trebuie pur și simplu abandonată și nici nu poate fi considerată automat „închisă”.

Lipsa activelor nu șterge datoriile și nu exclude prin ea însăși aplicarea procedurii insolvenței.

Dacă pasivul poate fi stins sau regularizat cu creditorii, poate fi analizată procedura societară corespunzătoare.

Dacă societatea nu mai dispune de fondurile necesare pentru plata obligațiilor exigibile, trebuie analizată existența stării de insolvență și procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Chiar și atunci când societatea nu mai deține bunuri, în cadrul procedurii pot fi verificate patrimoniul, creanțele de recuperat, transferurile anterioare, cauzele insolvenței și eventualele situații de răspundere.

Iar dacă se constată că nu există bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru cheltuielile administrative și creditorii nu avansează sumele necesare, legea permite, în condițiile art. 174, închiderea procedurii și radierea debitorului.

Pentru administrator, esențial este ca situația să fie analizată înainte de a lua decizia de a abandona activitatea sau de a încerca radierea societății.

Întrebări frecvente

Firma nu mai are niciun bun, dar are datorii. Poate fi închisă?

Da, situația poate ajunge în final la închiderea și radierea societății, însă trebuie urmată procedura juridică aplicabilă. Lipsa bunurilor nu determină automat radierea.

Pot radia direct un SRL care are datorii?

Procedura trebuie analizată în funcție de situația pasivului. Dizolvarea și lichidarea simultană presupun, în condițiile Legii nr. 31/1990, stingerea pasivului sau regularizarea acestuia în acord cu creditorii.

Poate intra în insolvență o firmă fără active?

Da. Lipsa activelor nu exclude prin ea însăși procedura insolvenței.

Ce se întâmplă dacă nu există bani nici pentru cheltuielile insolvenței?

Art. 174 din Legea nr. 85/2014 reglementează situația în care nu există bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru cheltuielile administrative și niciun creditor nu avansează sumele necesare. În condițiile legii, judecătorul-sindic poate dispune închiderea procedurii și radierea debitorului.

Datoriile dispar dacă firma nu mai are activitate?

Nu. Lipsa activității nu stinge datoriile existente.

Suspendarea firmei șterge datoriile?

Nu. Suspendarea activității și stingerea datoriilor sunt lucruri diferite.

Administratorul preia automat datoriile societății?

Nu. Datoriile societății nu se transferă automat administratorului. Există însă situații distincte de răspundere prevăzute de lege, care trebuie analizate individual.

Ce se întâmplă dacă firma a avut bunuri, dar acestea au fost vândute?

Operațiunile anterioare pot fi analizate în cadrul procedurii, inclusiv din perspectiva condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind anumite transferuri patrimoniale.

Dacă firma are bani de recuperat de la clienți, se consideră că nu mai are active?

Nu neapărat. Creanțele societății asupra terților sunt drepturi patrimoniale și trebuie luate în calcul în analiza averii debitorului.

O firmă fără active poate fi radiată la finalul insolvenței?

Da. Legea nr. 85/2014 reglementează inclusiv închiderea procedurii și radierea debitorului atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 174.