Atunci când încasările scad, costurile cresc și compania începe să acumuleze datorii, una dintre primele reacții ale administratorilor este reducerea activității.

Închiderea unui punct de lucru, renunțarea la o linie de business, reducerea stocurilor, vânzarea unor active, renegocierea contractelor sau diminuarea costurilor cu personalul pot elibera lichidități și pot contribui la stabilizarea companiei.

Dar reducerea activității nu este, prin ea însăși, o soluție pentru orice dificultate financiară.

Aplicată la timp și pe baza unei analize economice reale, restructurarea operațională poate ajuta o companie viabilă să elimine activitățile care consumă resurse și să își concentreze capitalul asupra segmentelor profitabile.

Aplicată prea târziu sau fără o strategie, poate produce efectul opus: pierderea clienților, reducerea veniturilor, afectarea capacității de producție și accelerarea problemelor financiare.

Întrebarea corectă nu este, așadar, doar:

„Ce costuri putem tăia?”

Ci:

„Ce parte a afacerii trebuie păstrată pentru ca societatea să poată genera suficient numerar și să își poată achita obligațiile?”

Ce înseamnă reducerea activității unei firme?

Reducerea activității poate presupune numeroase măsuri.

În funcție de companie, pot fi analizate:

• închiderea unor puncte de lucru;

• renunțarea la anumite produse sau servicii;

• restrângerea unei linii de producție;

• reducerea stocurilor;

• vânzarea unor active neesențiale;

• renegocierea chiriilor;

• renunțarea la contracte neprofitabile, în condițiile juridice aplicabile;

• reducerea costurilor administrative;

• externalizarea anumitor activități;

• reorganizarea personalului;

• concentrarea pe clienții și activitățile profitabile.

Aceste măsuri fac parte, în sens economic, din restructurarea operațională a companiei.

Restructurarea operațională nu înseamnă doar reducerea costurilor

Aceasta este una dintre cele mai importante distincții.

Reducerea costurilor urmărește diminuarea cheltuielilor.

Restructurarea operațională urmărește modificarea modului în care funcționează compania astfel încât activitatea rămasă să devină sustenabilă.

Uneori cele două coincid.

Alteori, simpla reducere a costurilor poate deteriora chiar activitatea profitabilă.

De exemplu, dacă o societate reduce personalul din departamentul care generează cea mai mare parte a veniturilor doar pentru că acesta are costuri salariale ridicate, economia imediată poate produce ulterior o scădere mult mai mare a veniturilor.

De aceea, restructurarea trebuie realizată pe baza contribuției economice reale a fiecărei activități.

Reducerea activității poate preveni insolvența?

În anumite situații, da.

Dacă problemele companiei sunt identificate suficient de devreme, eliminarea activităților neprofitabile și reducerea consumului de numerar pot contribui la restabilirea echilibrului financiar.

Dar acest lucru este posibil numai dacă societatea păstrează un nucleu economic viabil.

Reducerea activității are sens atunci când, după restructurare, compania poate genera suficiente venituri și lichidități pentru:

• activitatea curentă;

• salarii;

• furnizori;

• obligații fiscale;

• rate și finanțări;

• plata sau restructurarea datoriilor existente.

Dacă activitatea rămasă continuă să producă pierderi și datorii noi, simpla reducere a dimensiunii companiei nu rezolvă problema.

Firma funcționează, dar produce datorii noi în fiecare lună

Acesta este unul dintre cele mai importante semnale de avertizare.

O societate poate avea:

• clienți;

• angajați;

• facturi emise;

• cifră de afaceri;

și totuși să își deterioreze permanent situația financiară.

Dacă în fiecare lună compania generează obligații mai mari decât numerarul disponibil pentru plata acestora, problema nu mai poate fi ignorată.

Trebuie stabilit de unde provine dezechilibrul.

Primul pas: analiza cash-flow-ului

Profitul contabil nu este suficient pentru evaluarea capacității de plată.

Administratorul trebuie să urmărească fluxul efectiv de numerar.

Este necesară compararea:

încasărilor estimate

cu

plățile care urmează să devină scadente.

Trebuie analizate cel puțin:

• salariile;

• taxele;

• furnizorii;

• ratele;

• leasingurile;

• chiriile;

• utilitățile;

• alte obligații contractuale.

Dacă deficitul de numerar se repetă lună de lună, este necesară identificarea cauzei structurale.

Identificarea nucleului profitabil al companiei

O restructurare eficientă începe cu identificarea activității care merită păstrată.

Administratorul trebuie să poată răspunde la câteva întrebări esențiale:

Ce produse generează marjă reală?

Cifra de afaceri nu este suficientă.

Un produs poate genera vânzări importante, dar costurile sale de producție, logistică, retur, marketing și finanțare pot consuma aproape întreaga marjă.

Ce servicii sunt cu adevărat profitabile?

Unele servicii pot părea profitabile dacă sunt analizate doar prin raportare la prețul facturat.

Trebuie incluse însă costurile reale necesare furnizării acestora.

Ce clienți generează numerar?

Un client mare nu este automat un client bun.

Dacă acesta plătește la 120 de zile, solicită discounturi importante și necesită stocuri finanțate de furnizor, impactul asupra cash-flow-ului poate fi semnificativ.

Ce puncte de lucru sunt profitabile?

O rețea mare poate ascunde diferențe importante între locații.

Unele puncte de lucru pot genera profit, iar altele pot consuma permanent numerar.

Închiderea unui punct de lucru poate fi o soluție?

Da, dacă analiza arată că acesta generează pierderi structurale și nu există perspective realiste de redresare.

Trebuie însă calculat efectul complet.

Închiderea poate genera:

• economii de chirie;

• reducerea costurilor salariale;

• reducerea utilităților;

• eliberarea unor active;

dar poate produce și:

• costuri de încetare a contractelor;

• costuri cu personalul;

• pierderea unor clienți;

• costuri logistice suplimentare;

• diminuarea capacității de distribuție.

Decizia trebuie fundamentată economic, nu luată exclusiv pentru reducerea imediată a unei facturi lunare.

Renunțarea la o linie de business neprofitabilă

Uneori problema nu este întreaga companie, ci o singură divizie.

De exemplu, o societate poate avea trei activități:

A – profitabilă;

B – aproape de break-even;

C – generează pierderi constante.

Dacă activitatea C consumă numerarul produs de activitatea A, menținerea acesteia poate afecta întregul business.

Într-o asemenea situație, restructurarea poate presupune renunțarea la activitatea neprofitabilă și concentrarea resurselor asupra nucleului viabil.

Contractele neprofitabile pot împinge firma spre dificultate

Da.

Un contract nu este automat valoros doar pentru că produce venituri.

Trebuie analizate:

• marja;

• costurile directe;

• costurile indirecte;

• termenul de plată;

• penalitățile;

• obligațiile de stoc;

• necesarul de personal;

• riscul de neîncasare.

Un contract care generează cifră de afaceri mare poate, în anumite situații, să consume numerar.

Înainte de încetarea sau modificarea unui contract trebuie însă analizate condițiile juridice, obligațiile asumate și consecințele unei eventuale denunțări.

Reducerea stocurilor poate elibera lichidități

Pentru anumite companii, o parte importantă din numerar este blocată în stocuri.

Trebuie analizate:

• viteza de rotație;

• produsele greu vandabile;

• stocurile vechi;

• produsele sezoniere;

• necesarul real pentru activitatea curentă.

Reducerea stocurilor excesive poate elibera capital de lucru.

Dar o reducere excesivă poate produce lipsă de marfă și pierderea vânzărilor.

Scopul nu este „să avem cât mai puțin stoc”, ci să avem nivelul optim pentru activitatea viabilă.

Vânzarea activelor neesențiale

O altă măsură poate fi valorificarea activelor care nu sunt necesare activității de bază.

De exemplu:

• autovehicule excedentare;

• echipamente neutilizate;

• spații care nu mai sunt necesare;

• alte bunuri neproductive.

Sumele obținute pot îmbunătăți temporar lichiditatea.

Dar există o diferență fundamentală între:

obținerea unei lichidități temporare

și

rezolvarea cauzei dificultății financiare.

Dacă societatea pierde lunar 100.000 lei, vânzarea unui activ cu 500.000 lei nu rezolvă modelul economic. Poate doar finanța încă cinci luni de pierderi.

Atenție la vânzarea activelor atunci când societatea se apropie de insolvență

Atunci când o societate se află în dificultate financiară, operațiunile patrimoniale trebuie analizate cu atenție.

Trebuie avute în vedere:

• valoarea de piață;

• persoana cumpărătorului;

• existența unor raporturi de afiliere;

• destinația sumelor obținute;

• situația creditorilor;

• efectul tranzacției asupra capacității de continuare a activității.

În cazul unei insolvențe ulterioare, anumite operațiuni anterioare pot fi analizate în condițiile Legii nr. 85/2014.

Reducerea personalului – soluție sau risc?

Costurile salariale pot reprezenta o componentă importantă a cheltuielilor.

Dar reducerea personalului nu trebuie tratată ca o măsură contabilă simplă.

Trebuie analizat:

• ce activități sunt necesare;

• ce competențe trebuie păstrate;

• ce activități pot fi reorganizate;

• dacă reducerea afectează capacitatea de producție;

• dacă vor apărea costuri suplimentare;

• obligațiile prevăzute de legislația muncii.

O reducere excesivă poate face imposibilă funcționarea nucleului profitabil pe care compania încearcă să îl salveze.

Externalizarea poate reduce costurile?

Uneori.

Activități precum:

• contabilitate;

• IT;

• logistică;

• marketing;

• administrare;

pot fi externalizate dacă analiza economică arată că această soluție este mai eficientă.

Dar externalizarea nu este automat mai ieftină.

Trebuie comparat costul total, nivelul de control, riscul operațional și dependența de furnizor.

Renegocierea contractelor cu furnizorii

Înainte de renunțarea la activitate, poate fi analizată renegocierea unor condiții contractuale.

Pot fi discutate:

• termenele de plată;

• volumele;

• prețurile;

• garanțiile;

• frecvența livrărilor;

• condițiile logistice.

Un termen de plată mai lung poate avea uneori un efect asupra lichidității mai important decât o reducere minoră de preț.

Chiria și costurile fixe

Costurile fixe sunt periculoase atunci când veniturile scad.

Chiria, leasingurile, abonamentele, serviciile recurente și alte obligații continuă să existe indiferent de volumul vânzărilor.

De aceea, restructurarea trebuie să identifice costurile fixe care nu mai sunt justificate de nivelul actual al activității.

Reducerea activității sau finanțare nouă?

Această alegere trebuie analizată foarte atent.

Finanțarea poate fi utilă dacă societatea are un model economic viabil și problema este temporară.

Dar împrumutarea unei companii care generează permanent pierderi poate doar transforma pierderile curente în datorii suplimentare.

Întrebarea esențială este:

Finanțarea rezolvă o problemă temporară sau doar amână o problemă structurală?

Restructurarea operațională vs. restructurarea financiară

Cele două sunt diferite.

Restructurarea operațională

Privește modul în care funcționează afacerea:

• produse;

• servicii;

• puncte de lucru;

• personal;

• active;

• furnizori;

• costuri.

Restructurarea financiară

Privește structura obligațiilor și finanțării:

• datorii;

• scadențe;

• credite;

• eșalonări;

• capital;

• finanțări noi;

• relația cu creditorii.

În multe situații sunt necesare ambele.

Nu este suficient să restructurezi datoriile dacă societatea continuă să genereze pierderi.

Dar nici reducerea costurilor nu este suficientă dacă datoriile acumulate sunt deja imposibil de susținut din activitatea curentă.

Reducerea activității și concordatul preventiv

Dacă societatea se află în dificultate, dar există perspective reale de redresare, trebuie analizate și mecanismele prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind prevenirea insolvenței.

Concordatul preventiv poate permite restructurarea datoriilor într-un cadru legal, concomitent cu măsuri operaționale de redresare.

Un plan realist nu trebuie să arate doar cum vor fi plătiți creditorii.

Trebuie să explice și cum va deveni afacerea sustenabilă.

De aceea, restructurarea operațională poate reprezenta o componentă esențială a unei restructurări mai ample.

Reducerea activității și reorganizarea judiciară

Și în reorganizarea judiciară pot fi necesare măsuri operaționale importante.

În funcție de situația societății, acestea pot include:

• renunțarea la activități neprofitabile;

• valorificarea unor active;

• restructurarea costurilor;

• reorganizarea personalului;

• concentrarea pe activitatea viabilă.

Scopul este construirea unei activități care poate susține obligațiile asumate prin plan.

Când reducerea activității nu mai este suficientă?

Există un moment în care simpla tăiere a costurilor nu mai poate rezolva situația.

Semnalele pot include:

• incapacitatea repetată de plată a obligațiilor scadente;

• acumularea continuă de datorii;

• popriri;

• executări silite;

• neplata salariilor;

• neplata obligațiilor fiscale;

• pierderea furnizorilor esențiali;

• lipsa finanțării activității curente;

• imposibilitatea menținerii unui cash-flow pozitiv chiar după restructurare.

În aceste situații trebuie analizat dacă societatea se află sau riscă să ajungă în starea reglementată de Legea nr. 85/2014.

Dificultate financiară și insolvență nu sunt același lucru

Este important ca administratorii să nu confunde cele două situații.

O companie aflată în dificultate poate avea încă posibilitatea restructurării înainte de insolvență.

Legea nr. 85/2014 reglementează proceduri de prevenire a insolvenței tocmai pentru societățile care se confruntă cu dificultăți, dar pentru care există perspective de redresare.

Insolvența presupune îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute de lege.

Momentul intervenției este, prin urmare, esențial.

Ce trebuie analizat înainte de reducerea activității?

Înainte de adoptarea unei decizii majore, administratorul ar trebui să solicite o imagine completă asupra companiei.

1. Cash-flow-ul

Câți bani intră și câți bani trebuie plătiți?

2. Profitabilitatea pe activități

Ce produse, servicii, puncte de lucru și clienți generează valoare?

3. Costurile fixe

Ce cheltuieli continuă indiferent de nivelul activității?

4. Datoriile

Cât datorează societatea și când ajung obligațiile la scadență?

5. Creanțele

Cât are societatea de încasat și cât de realist este termenul de recuperare?

6. Activele

Ce active sunt esențiale și care pot fi valorificate fără afectarea activității de bază?

7. Contractele

Care sunt profitabile și care generează pierderi?

8. Personalul

Ce structură este necesară pentru funcționarea activității viabile?

9. Scenariul după restructurare

Aceasta este întrebarea decisivă:

După toate reducerile, compania devine sustenabilă?

Dacă răspunsul este nu, trebuie analizate alte soluții.

Cele mai frecvente greșeli

Reducerea tuturor costurilor cu același procent

Nu toate costurile au aceeași importanță.

Tăierea cu 20% a fiecărui departament poate afecta exact activitatea care generează veniturile.

Concedierea înainte de analiza activității

Personalul trebuie analizat în raport cu activitatea care urmează să fie păstrată.

Vânzarea activelor productive

Obținerea de numerar prin vânzarea unui activ esențial poate afecta capacitatea companiei de a genera venituri ulterior.

Renunțarea la marketing sau vânzări fără analiză

Reducerea costurilor care generează cerere poate accelera scăderea veniturilor.

Contractarea de noi datorii pentru finanțarea pierderilor

Finanțarea poate ajuta o companie viabilă, dar poate agrava situația uneia care nu și-a rezolvat problemele structurale.

Așteptarea prea mult

Cu cât compania consumă mai mult din lichidități și patrimoniu, cu atât opțiunile disponibile pentru restructurare pot deveni mai limitate.

Un test simplu pentru administrator

După restructurarea propusă, întrebați:

1. Activitatea rămasă generează marjă pozitivă?

2. Încasările pot acoperi cheltuielile curente?

3. Compania poate plăti obligațiile care devin scadente?

4. Există resurse pentru menținerea activității?

5. Datoriile istorice pot fi susținute sau restructurate?

6. Există perspective realiste pentru următoarele 6–12 luni?

Dacă răspunsurile sunt predominant negative, simpla reducere a activității poate să nu fie suficientă.

Rolul practicianului în insolvență

Intervenția unui practician în insolvență nu trebuie privită exclusiv ca o măsură luată după ce societatea a ajuns în faliment.

Procedurile de prevenire a insolvenței și analiza timpurie a dificultăților financiare pot permite identificarea unor soluții înainte ca opțiunile companiei să devină foarte limitate.

În funcție de situație, pot fi analizate:

• restructurarea operațională;

• restructurarea financiară;

• negocierile cu creditorii;

• concordatul preventiv;

• reorganizarea judiciară;

• alte măsuri permise de cadrul legal aplicabil.

Concluzie

Reducerea activității poate contribui la prevenirea insolvenței atunci când problema este identificată suficient de devreme și societatea păstrează un nucleu economic viabil.

Dar restructurarea nu înseamnă simpla tăiere a costurilor.

Trebuie identificat ce produce valoare, ce consumă numerar, ce active sunt esențiale, ce contracte sunt sustenabile și dacă activitatea rămasă poate genera suficiente lichidități pentru obligațiile companiei.

Închiderea unui punct de lucru, reducerea stocurilor, renegocierea contractelor, valorificarea activelor neesențiale sau reorganizarea personalului pot fi măsuri utile.

Dar dacă societatea continuă să producă datorii după aplicarea acestora, problema este mai profundă.

În acel moment trebuie analizată situația financiară în ansamblu și stabilit dacă sunt necesare măsuri de restructurare financiară, proceduri de prevenire a insolvenței sau, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, procedura insolvenței.

În restructurare, momentul contează.

O companie care intervine atunci când încă are lichidități, clienți, contracte și active utile are, de regulă, mai multe opțiuni decât una care începe analiza după epuizarea resurselor.

Întrebări frecvente

Reducerea activității poate evita insolvența?

În anumite situații, da. Dacă societatea are un nucleu profitabil și dificultățile sunt identificate la timp, restructurarea operațională poate contribui la restabilirea echilibrului financiar.

Reducerea costurilor este suficientă?

Nu întotdeauna. Dacă datoriile sunt deja prea mari sau activitatea rămasă continuă să genereze pierderi, pot fi necesare și măsuri de restructurare financiară.

Închiderea unui punct de lucru poate ajuta?

Da, dacă punctul respectiv produce pierderi structurale și costurile închiderii nu depășesc beneficiile restructurării.

Vânzarea activelor poate salva firma?

Poate genera lichiditate, dar nu rezolvă automat cauza dificultăților. Dacă activitatea continuă să producă pierderi, banii obținuți pot fi consumați rapid.

Este recomandată reducerea personalului?

Poate face parte din restructurare, dar trebuie analizat impactul economic și respectate obligațiile prevăzute de legislația muncii.

Este finanțarea nouă o alternativă la reducerea activității?

Depinde. Finanțarea poate ajuta o afacere viabilă cu o problemă temporară de lichiditate, dar poate agrava situația unei companii care generează pierderi structurale.

Ce diferență există între restructurarea operațională și cea financiară?

Restructurarea operațională modifică modul în care funcționează afacerea. Restructurarea financiară privește datoriile, scadențele, capitalul și finanțarea. În multe situații sunt necesare ambele.

Când trebuie analizat concordatul preventiv?

Atunci când societatea se află în dificultate și există perspective de redresare, trebuie analizat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014 pentru utilizarea unei proceduri de prevenire a insolvenței.

Când reducerea activității nu mai este suficientă?

Atunci când, chiar și după restructurare, compania nu poate genera numerarul necesar pentru activitatea curentă și plata obligațiilor, trebuie analizate soluții juridice și financiare suplimentare.