Atunci când o societate ajunge în dificultate financiară, una dintre cele mai importante întrebări pe care și le adresează administratorii și asociații este dacă mai există șanse reale de salvare a afacerii sau dacă falimentul este inevitabil.
În practică, reorganizarea judiciară și falimentul sunt adesea confundate, deși reprezintă două etape și două obiective complet diferite ale procedurii insolvenței. În timp ce reorganizarea urmărește redresarea activității și plata creanțelor potrivit unui plan aprobat de creditori și confirmat de instanță, falimentul are ca scop valorificarea patrimoniului debitorului și distribuirea sumelor obținute către creditori, potrivit ordinii prevăzute de lege.
Înțelegerea diferențelor dintre aceste proceduri este esențială atât pentru administratorii societăților aflate în dificultate, cât și pentru creditori, salariați sau parteneri contractuali.
În acest ghid analizăm în detaliu principalele diferențe dintre reorganizarea judiciară și faliment, avantajele și dezavantajele fiecărei proceduri, condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014 și criteriile care influențează alegerea celei mai potrivite soluții.
Ce este reorganizarea judiciară?
Reorganizarea judiciară reprezintă procedura prin care o societate aflată în insolvență încearcă să își redreseze activitatea economică, să își restructureze obligațiile și să își achite creanțele potrivit unui plan de reorganizare.
Scopul reorganizării nu este închiderea afacerii, ci continuarea activității acesteia în condiții sustenabile.
Legea nr. 85/2014 definește reorganizarea ca una dintre etapele procedurii generale de insolvență și permite societăților viabile să beneficieze de un cadru juridic în care pot implementa măsuri de restructurare sub supravegherea administratorului judiciar și a judecătorului-sindic.
În practică, reorganizarea poate presupune:
-
restructurarea activității;
-
reorganizarea managementului;
-
reducerea costurilor;
-
valorificarea unor active;
-
renegocierea unor contracte;
-
restructurarea creanțelor;
-
plata eșalonată a creditorilor;
-
atragerea unor surse noi de finanțare, în condițiile legii.
Obiectivul principal îl reprezintă menținerea societății în circuitul economic și maximizarea gradului de recuperare a creanțelor.
Ce este falimentul?
Falimentul reprezintă procedura prin care patrimoniul societății este lichidat pentru acoperirea creanțelor creditorilor.
Spre deosebire de reorganizare, falimentul nu urmărește continuarea activității economice, ci încetarea acesteia și valorificarea bunurilor debitorului.
În cadrul acestei proceduri:
-
activitatea societății încetează, de regulă;
-
bunurile sunt inventariate și evaluate;
-
activele sunt valorificate;
-
creanțele sunt plătite potrivit ordinii de preferință stabilite de lege;
-
societatea este radiată la finalizarea procedurii.
Falimentul poate interveni:
-
direct, în procedura simplificată;
-
după eșecul reorganizării;
-
atunci când nu este propus sau confirmat un plan de reorganizare;
-
atunci când planul aprobat nu este respectat.
Reorganizare și faliment – două proceduri diferite
Deși ambele fac parte din procedura insolvenței, acestea urmăresc obiective complet diferite.
Reorganizarea judiciară urmărește:
-
salvarea afacerii;
-
continuarea activității;
-
păstrarea locurilor de muncă;
-
restructurarea obligațiilor;
-
plata creanțelor conform planului;
-
maximizarea valorii societății.
Falimentul urmărește:
-
încetarea activității;
-
lichidarea patrimoniului;
-
distribuirea sumelor către creditori;
-
radierea societății.
Această diferență este esențială pentru orice administrator care analizează opțiunile disponibile atunci când societatea întâmpină dificultăți financiare.
Când poate intra o societate în reorganizare?
Nu orice societate aflată în insolvență poate beneficia de reorganizare.
În practică trebuie analizate numeroase elemente, printre care:
-
existența unei activități viabile;
-
posibilitatea continuării activității;
-
existența unor contracte profitabile;
-
perspectivele pieței;
-
capacitatea de generare a veniturilor;
-
structura creanțelor;
-
valoarea activelor;
-
existența unui plan realist.
Reorganizarea nu este destinată societăților fără perspective economice reale.
Cine poate propune reorganizarea?
Legea permite formularea unui plan de reorganizare de către persoanele prevăzute expres de Legea nr. 85/2014, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În practică, planul poate fi propus de:
-
debitor, prin administratorul special, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale;
-
administratorul judiciar;
-
unul sau mai mulți creditori care dețin procentul minim prevăzut de lege din valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv.
Fiecare dintre aceste situații are condiții specifice și presupune respectarea termenelor procedurale.
Ce este planul de reorganizare?
Planul de reorganizare reprezintă documentul central al procedurii.
Acesta stabilește modul în care societatea intenționează să își redreseze activitatea și să își achite obligațiile.
Planul trebuie să fie realist și fundamentat economic.
În funcție de particularitățile fiecărei societăți, acesta poate prevedea:
-
restructurarea activității;
-
reorganizarea operațională;
-
reducerea costurilor;
-
valorificarea unor active;
-
reorganizarea structurii de personal;
-
modificarea fluxurilor financiare;
-
atragerea unor investiții;
-
restructurarea creanțelor;
-
calendarul plăților.
Planul nu reprezintă doar o listă de intenții, ci trebuie să demonstreze că societatea are șanse reale de redresare.
Cine aprobă planul?
Planul nu produce efecte automat.
Acesta trebuie să parcurgă mai multe etape procedurale, printre care:
-
depunerea în termenul prevăzut de lege;
-
analiza administratorului judiciar;
-
votul creditorilor;
-
confirmarea de către judecătorul-sindic.
Abia după confirmare planul devine obligatoriu în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Ce presupune perioada de observație?
Înainte de reorganizare există perioada de observație.
Aceasta reprezintă etapa în care:
-
sunt analizate creanțele;
-
se întocmește tabelul creditorilor;
-
administratorul judiciar analizează activitatea societății;
-
se verifică perspectivele reorganizării;
-
sunt evaluate activele;
-
sunt analizate contractele;
-
se stabilesc măsurile necesare pentru continuarea procedurii.
Numeroase decizii importante privind viitorul societății sunt luate în această etapă.
Societatea își poate continua activitatea?
Da.
Acesta reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje ale reorganizării.
În funcție de situația concretă și de măsurile dispuse în procedură, societatea poate continua:
-
producția;
-
prestarea serviciilor;
-
executarea contractelor;
-
emiterea facturilor;
-
încasarea creanțelor;
-
încheierea unor noi contracte.
Activitatea continuă însă în cadrul și cu respectarea regulilor prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Administratorul își pierde funcția?
Nu întotdeauna.
Una dintre întrebările cele mai frecvente este dacă administratorul societății este înlocuit automat după deschiderea procedurii.
Răspunsul depinde de particularitățile fiecărui dosar și de măsurile dispuse în cadrul procedurii.
În reorganizare trebuie făcută distincția între:
-
administratorul societății;
-
administratorul special;
-
administratorul judiciar.
Rolurile și atribuțiile acestora sunt diferite și sunt reglementate de Legea nr. 85/2014.
Ce rol are administratorul judiciar?
Administratorul judiciar reprezintă practicianul în insolvență desemnat în procedură.
Acesta exercită atribuțiile prevăzute de lege, printre care:
-
analiza activității debitorului;
-
verificarea creanțelor;
-
întocmirea tabelelor creditorilor;
-
supravegherea activității;
-
formularea unor rapoarte către instanță;
-
convocarea adunării creditorilor;
-
verificarea modului de executare a planului.
Rolul său este esențial pentru buna desfășurare a procedurii.
Avantajele reorganizării judiciare
În numeroase situații, reorganizarea oferă beneficii importante.
Printre cele mai relevante se numără:
-
continuarea activității economice;
-
menținerea relațiilor comerciale;
-
păstrarea locurilor de muncă;
-
valorificarea superioară a patrimoniului;
-
plata creanțelor într-un cadru organizat;
-
posibilitatea restructurării societății;
-
șanse reale de redresare.
Pentru multe companii viabile, reorganizarea reprezintă alternativa care poate evita falimentul.
Dezavantajele reorganizării
Reorganizarea nu este lipsită de provocări.
Printre dificultățile întâlnite în practică se află:
-
durata procedurii;
-
necesitatea respectării stricte a planului;
-
supravegherea permanentă;
-
costurile procedurii;
-
necesitatea aprobării creditorilor;
-
riscul eșuării planului.
În plus, nu orice societate dispune de resursele economice necesare pentru implementarea unui plan viabil.
Când este falimentul soluția potrivită?
Există situații în care reorganizarea nu mai este posibilă.
De exemplu:
-
activitatea nu mai poate fi continuată;
-
societatea nu mai are perspective economice;
-
patrimoniul este insuficient;
-
planul nu poate fi fundamentat realist;
-
creditorii nu aprobă reorganizarea;
-
planul eșuează.
În aceste situații, falimentul poate reprezenta soluția prevăzută de lege pentru valorificarea patrimoniului și acoperirea creanțelor.
Practic, putem spune că reorganizarea judiciară și falimentul nu reprezintă două denumiri diferite pentru aceeași procedură, ci două mecanisme juridice cu obiective distincte. Reorganizarea urmărește salvarea unei afaceri viabile și plata creanțelor printr-un plan aprobat în cadrul procedurii de insolvență, în timp ce falimentul are ca scop lichidarea patrimoniului și încetarea existenței societății.
Reorganizare sau faliment – cum se stabilește procedura potrivită?
Nu există un răspuns universal.
Fiecare societate trebuie analizată individual, deoarece alegerea procedurii depinde de numeroși factori economici și juridici.
Printre elementele analizate se numără:
-
situația financiară a societății;
-
nivelul lichidităților disponibile;
-
structura activelor;
-
valoarea creanțelor;
-
perspectivele economice;
-
existența unor contracte profitabile;
-
gradul de îndatorare;
-
existența unui model de afaceri viabil;
-
posibilitatea implementării unui plan realist.
În practică, două societăți aflate în dificultate financiară pot avea soluții complet diferite.
Când este recomandată reorganizarea?
În general, reorganizarea poate reprezenta soluția potrivită atunci când există premise reale pentru continuarea activității.
Spre exemplu:
-
societatea are clienți activi;
-
există contracte aflate în derulare;
-
activitatea generează venituri;
-
există personal calificat;
-
există active productive;
-
dificultățile sunt cauzate în principal de lipsa temporară a lichidităților;
-
restructurarea este realistă.
În asemenea situații, reorganizarea poate permite redresarea societății și maximizarea gradului de recuperare a creanțelor.
Când este probabil ca reorganizarea să nu fie viabilă?
Există și situații în care reorganizarea nu mai poate atinge scopul urmărit de lege.
De exemplu:
-
activitatea a încetat definitiv;
-
societatea nu mai are clienți;
-
activele productive nu mai există;
-
patrimoniul este insuficient;
-
modelul de afaceri nu mai este sustenabil;
-
nu există posibilitatea finanțării activității;
-
nu poate fi fundamentat un plan credibil.
În aceste situații, falimentul poate reprezenta procedura adecvată pentru valorificarea patrimoniului.
Ce se întâmplă cu creditorii?
Creditorii au un rol esențial în reorganizare.
Aceștia:
-
își înscriu creanțele în procedură;
-
participă la adunările creditorilor;
-
votează planul de reorganizare;
-
urmăresc executarea acestuia;
-
beneficiază de distribuțiile efectuate conform planului.
Scopul reorganizării nu este protejarea exclusivă a debitorului, ci găsirea unei soluții care să permită recuperarea creanțelor într-o măsură cât mai mare.
Ce este masa credală?
Masa credală reprezintă totalitatea creanțelor admise în procedură.
După verificarea creanțelor depuse de creditori, administratorul judiciar întocmește tabelele prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Acestea stau la baza:
-
dreptului de vot;
-
distribuirilor;
-
executării planului;
-
ordinii de plată.
Valoarea și structura masei credale influențează în mod direct desfășurarea reorganizării.
Ce se întâmplă cu executările silite?
Unul dintre efectele importante ale deschiderii procedurii îl reprezintă suspendarea executărilor silite individuale, în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Acest mecanism urmărește:
-
protejarea patrimoniului debitorului;
-
evitarea tratamentului preferențial al unor creditori;
-
desfășurarea procedurii într-un cadru colectiv.
Regimul juridic al executărilor silite poate diferi în funcție de natura creanțelor și de dispozițiile aplicabile fiecărei situații.
Ce se întâmplă cu contractele aflate în derulare?
Una dintre cele mai importante întrebări pentru administratori privește contractele existente.
În reorganizare, acestea trebuie analizate individual.
În funcție de natura fiecărui contract și de dispozițiile legale aplicabile, pot exista situații în care:
-
contractele continuă;
-
contractele sunt adaptate;
-
contractele încetează;
-
sunt încheiate contracte noi.
Fiecare măsură trebuie analizată în raport cu interesele procedurii și cu prevederile Legii nr. 85/2014.
Ce se întâmplă cu salariații?
Reorganizarea nu presupune automat concedierea personalului.
În multe cazuri, continuarea activității presupune menținerea unei părți importante a colectivului.
Totuși, în funcție de planul de reorganizare, pot fi adoptate măsuri privind:
-
reorganizarea structurii de personal;
-
reducerea costurilor;
-
eficientizarea activității.
Respectarea legislației muncii rămâne obligatorie pe parcursul procedurii.
Societatea mai poate emite facturi?
Da.
În reorganizare, societatea poate continua desfășurarea activităților economice în condițiile prevăzute de lege și de planul confirmat.
În practică, societatea poate continua:
-
prestarea serviciilor;
-
producția;
-
comercializarea produselor;
-
emiterea facturilor;
-
încasarea creanțelor.
Acesta este unul dintre principalele elemente care diferențiază reorganizarea de faliment.
Se pot încheia contracte noi?
În multe situații, da.
Pentru continuarea activității economice poate fi necesară:
-
încheierea unor noi contracte comerciale;
-
achiziția de bunuri;
-
prestarea unor servicii;
-
atragerea unor noi clienți.
Aceste aspecte trebuie analizate în funcție de particularitățile fiecărei proceduri și de atribuțiile organelor implicate.
Ce se întâmplă cu ANAF?
Creanțele fiscale fac parte din masa credală și sunt tratate potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2014 și celorlalte acte normative aplicabile.
În practică, obligațiile fiscale reprezintă frecvent o componentă importantă a pasivului unei societăți aflate în insolvență.
Tratamentul acestora trebuie analizat în funcție de situația concretă și de prevederile legale incidente.
Se poate obține finanțare în reorganizare?
Continuarea activității poate necesita resurse financiare suplimentare.
Legea insolvenței reglementează mecanisme privind finanțările acordate în procedură, în anumite condiții.
Fiecare situație trebuie analizată individual, în funcție de necesitățile societății și de cadrul legal aplicabil.
Avantajele reorganizării față de faliment
Comparativ cu falimentul, reorganizarea poate oferi numeroase beneficii.
Printre acestea:
-
posibilitatea continuării activității;
-
păstrarea relațiilor comerciale;
-
menținerea locurilor de muncă;
-
valorificarea superioară a patrimoniului;
-
șansa redresării economice;
-
recuperarea într-o măsură mai mare a creanțelor.
Pentru societățile viabile, reorganizarea poate reprezenta soluția cea mai eficientă.
Avantajele falimentului
Deși este perceput adesea exclusiv negativ, falimentul poate reprezenta procedura adecvată în anumite situații.
Acesta permite:
-
lichidarea organizată a patrimoniului;
-
valorificarea activelor;
-
distribuirea sumelor către creditori;
-
închiderea unei societăți fără perspective reale de redresare.
Atunci când reorganizarea nu mai este posibilă, falimentul poate constitui soluția prevăzută de lege pentru finalizarea procedurii.
Greșeli frecvente
În practică sunt întâlnite frecvent următoarele situații:
-
amânarea excesivă a solicitării de asistență;
-
confundarea reorganizării cu falimentul;
-
presupunerea că insolvența conduce inevitabil la radierea societății;
-
lipsa unui plan realist;
-
ignorarea obligațiilor legale ale administratorului;
-
lipsa documentelor contabile;
-
neglijarea relației cu creditorii.
Aceste greșeli pot reduce semnificativ șansele unei reorganizări reușite.
Rolul practicianului în insolvență
Procedura insolvenței presupune numeroase aspecte juridice și economice.
Practicianul în insolvență are atribuțiile prevăzute de Legea nr. 85/2014 și contribuie la desfășurarea procedurii prin:
-
analiza situației debitorului;
-
verificarea creanțelor;
-
supravegherea activității;
-
întocmirea rapoartelor;
-
convocarea creditorilor;
-
monitorizarea executării planului.
Colaborarea dintre administrator, practician și ceilalți participanți la procedură este esențială pentru buna desfășurare a reorganizării.
Concluzie
Reorganizarea judiciară și falimentul reprezintă două proceduri distincte, fiecare având un scop bine definit.
Reorganizarea oferă societăților viabile posibilitatea de a-și restructura activitatea și de a continua funcționarea într-un cadru juridic reglementat, în timp ce falimentul urmărește lichidarea patrimoniului și distribuirea activelor către creditori.
Alegerea procedurii nu trebuie făcută pe baza unor percepții generale, ci în urma unei analize juridice și economice a fiecărei societăți. Evaluarea patrimoniului, a creanțelor, a perspectivelor de redresare și a condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 este esențială pentru identificarea soluției adecvate.
În multe situații, o decizie luată la timp poate face diferența dintre redresarea unei afaceri și intrarea acesteia în faliment.
Întrebări frecvente
Reorganizarea judiciară înseamnă faliment?
Nu. Reorganizarea urmărește continuarea activității și restructurarea obligațiilor, în timp ce falimentul urmărește lichidarea patrimoniului.
O firmă aflată în reorganizare mai poate desfășura activitate?
Da. În condițiile prevăzute de lege și ale planului confirmat, societatea poate continua activitatea.
Cine votează planul de reorganizare?
Planul este supus votului creditorilor, în condițiile stabilite de Legea nr. 85/2014.
Ce se întâmplă dacă planul nu este respectat?
În funcție de situația concretă și de dispozițiile legale aplicabile, procedura poate evolua către faliment.
Se suspendă executările silite?
Deschiderea procedurii produce efectele prevăzute de Legea nr. 85/2014, inclusiv în ceea ce privește executările silite individuale, în condițiile și cu excepțiile stabilite de lege.
Reorganizarea este posibilă pentru orice societate?
Nu. Fiecare societate trebuie analizată individual pentru a se stabili dacă există premise reale de redresare.
