Concordatul preventiv reprezintă una dintre cele mai importante proceduri de prevenire a insolvenței, oferind societăților aflate în dificultate financiară posibilitatea restructurării activității fără intrarea în procedura insolvenței. Reglementat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, concordatul preventiv are ca obiectiv redresarea afacerii prin negocierea și implementarea unui plan de restructurare agreat cu creditorii.
Cu toate acestea, succesul procedurii nu este garantat. În practică, multe concordate preventive nu își ating scopul, nu din cauza lipsei cadrului legal, ci din cauza unor decizii greșite luate înainte sau în timpul procedurii.
În acest articol analizăm cele mai frecvente greșeli care pot conduce la eșecul unui concordat preventiv și modul în care acestea pot fi evitate.
Ce înseamnă eșecul unui concordat preventiv?
Nu orice dificultate apărută în timpul procedurii înseamnă automat eșec.
În practică, se poate considera că un concordat preventiv nu și-a atins scopul atunci când:
-
planul de restructurare nu poate fi implementat;
-
obligațiile asumate nu sunt respectate;
-
societatea își agravează dificultățile financiare;
-
creditorii își pierd încrederea în viabilitatea restructurării;
-
procedura nu mai poate conduce la redresarea companiei.
În asemenea situații, societatea poate ajunge ulterior în procedura insolvenței.
Greșeala nr. 1 – Solicitarea concordatului prea târziu
Cea mai frecventă greșeală este amânarea deciziei.
Mulți administratori încearcă luni sau chiar ani să rezolve singuri problemele financiare, sperând că situația se va îmbunătăți.
În această perioadă:
-
datoriile cresc;
-
penalitățile se acumulează;
-
lichiditățile scad;
-
furnizorii își pierd încrederea;
-
contractele importante pot fi pierdute.
Concordatul preventiv este conceput pentru societățile care încă au șanse reale de redresare. Cu cât procedura este inițiată mai devreme, cu atât cresc șansele de succes.
Greșeala nr. 2 – Lipsa unei analize financiare reale
Uneori administratorii solicită deschiderea procedurii fără o evaluare completă a situației economice.
Înainte de elaborarea planului trebuie analizate, printre altele:
-
activele societății;
-
obligațiile existente;
-
creanțele de încasat;
-
fluxurile de numerar;
-
contractele profitabile;
-
contractele neprofitabile;
-
structura costurilor;
-
perspectivele activității.
Un plan construit pe informații incomplete are șanse reduse de reușită.
Greșeala nr. 3 – Elaborarea unui plan nerealist
Planul de restructurare reprezintă fundamentul concordatului preventiv.
Una dintre cele mai grave erori este construirea unui plan bazat pe estimări excesiv de optimiste.
Printre exemple se numără:
-
prognoze de vânzări fără fundament;
-
venituri estimate fără contracte;
-
reducerea costurilor imposibil de realizat;
-
termene de plată nerealiste;
-
investiții fără surse de finanțare.
Creditorii analizează cu atenție viabilitatea planului, iar lipsa realismului poate afecta încrederea acestora.
Greșeala nr. 4 – Comunicarea insuficientă cu creditorii
Concordatul preventiv are la bază negocierea.
Administratorii care evită dialogul cu creditorii înainte și în timpul procedurii întâmpină adesea dificultăți în obținerea sprijinului necesar.
O comunicare transparentă poate contribui la:
-
clarificarea situației financiare;
-
identificarea unor soluții comune;
-
creșterea gradului de încredere;
-
susținerea planului de restructurare.
Greșeala nr. 5 – Ignorarea obligațiilor curente
Concordatul preventiv nu înseamnă suspendarea tuturor obligațiilor societății.
În timpul procedurii, compania trebuie să își gestioneze în continuare activitatea și să respecte obligațiile curente, în măsura prevăzută de plan și de cadrul legal aplicabil.
Neglijarea acestor obligații poate afecta implementarea planului și relația cu creditorii.
Greșeala nr. 6 – Lipsa implicării managementului
Redresarea unei companii nu poate fi realizată exclusiv de practicianul în insolvență sau de consultant.
Succesul concordatului presupune implicarea activă a conducerii societății.
Administratorii trebuie să participe la:
-
implementarea măsurilor;
-
monitorizarea indicatorilor financiari;
-
relația cu creditorii;
-
reorganizarea activității;
-
adaptarea deciziilor manageriale.
Greșeala nr. 7 – Subestimarea problemelor operaționale
Uneori dificultățile financiare sunt doar efectul unor probleme mai profunde.
Printre acestea:
-
procese interne ineficiente;
-
costuri excesive;
-
organizare defectuoasă;
-
lipsa controlului financiar;
-
management neadaptat.
Dacă aceste probleme nu sunt corectate, simpla restructurare a datoriilor nu este suficientă.
Greșeala nr. 8 – Lipsa unei strategii privind lichiditățile
Fluxul de numerar reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori în timpul concordatului.
Societatea trebuie să urmărească permanent:
-
încasările;
-
plățile;
-
creanțele restante;
-
obligațiile scadente;
-
necesarul de finanțare.
Un management deficitar al lichidităților poate compromite implementarea planului.
Greșeala nr. 9 – Neglijarea relației cu partenerii comerciali
Furnizorii și clienții joacă un rol important în succesul restructurării.
Pierderea unor contracte importante poate afecta semnificativ capacitatea societății de a genera venituri.
De aceea, menținerea relațiilor comerciale trebuie să reprezinte o prioritate.
Greșeala nr. 10 – Lipsa documentelor actualizate
Procedura necesită o imagine clară asupra situației societății.
Documentele contabile și juridice trebuie să fie complete și actualizate.
Printre acestea:
-
situații financiare;
-
balanțe contabile;
-
registre;
-
contracte;
-
evidența creanțelor;
-
evidența obligațiilor.
Informațiile incomplete îngreunează elaborarea planului și evaluarea viabilității acestuia.
Greșeala nr. 11 – Lipsa monitorizării planului
După confirmarea planului, implementarea acestuia trebuie urmărită permanent.
Este recomandată monitorizarea unor indicatori precum:
-
gradul de realizare a măsurilor;
-
evoluția încasărilor;
-
nivelul lichidităților;
-
respectarea termenelor;
-
evoluția costurilor.
Corectarea rapidă a eventualelor abateri poate contribui la succesul procedurii.
Greșeala nr. 12 – Confuzia dintre concordat și insolvență
În practică, cele două proceduri sunt adesea confundate.
Concordatul preventiv este o procedură de prevenire a insolvenței, destinată societăților care încă au perspective reale de redresare.
Insolvența reprezintă o procedură distinctă, reglementată de aceeași lege, dar aplicabilă societăților aflate deja în stare de insolvență.
Înțelegerea diferențelor este esențială pentru alegerea momentului potrivit.
Cum pot fi evitate aceste greșeli?
Printre măsurile recomandate se numără:
-
identificarea din timp a dificultăților financiare;
-
analiza completă a situației economice;
-
întocmirea unui plan realist;
-
comunicarea constantă cu creditorii;
-
implicarea activă a managementului;
-
monitorizarea permanentă a implementării planului;
-
colaborarea cu specialiști în restructurare și insolvență.
Rolul practicianului în insolvență
Procedura concordatului preventiv implică numeroase aspecte juridice și economice.
Practicianul în insolvență poate contribui la:
-
evaluarea situației societății;
-
identificarea oportunității concordatului;
-
elaborarea planului de restructurare;
-
facilitarea dialogului cu creditorii;
-
monitorizarea implementării planului;
-
identificarea riscurilor care pot afecta succesul procedurii.
O abordare profesionistă încă din faza inițială poate crește semnificativ șansele de reușită.
Concluzie
Concordatul preventiv reprezintă un instrument juridic valoros pentru societățile aflate în dificultate financiară, însă succesul procedurii depinde în mare măsură de momentul în care este solicitat, de realismul planului de restructurare și de implicarea tuturor participanților.
Cele mai frecvente cauze ale eșecului nu sunt generate de lipsa cadrului legal, ci de decizii manageriale întârziate, analize incomplete, comunicare deficitară și planuri care nu reflectă situația reală a companiei.
O evaluare juridică și financiară realizată din timp poate permite identificarea celei mai potrivite soluții și poate crește șansele unei restructurări eficiente.
Întrebări frecvente
Concordatul preventiv garantează salvarea societății?
Nu. Procedura oferă un cadru juridic pentru restructurare, însă succesul depinde de viabilitatea companiei și de implementarea planului.
Care este cea mai frecventă cauză a eșecului?
În practică, una dintre cele mai întâlnite situații este inițierea procedurii prea târziu, atunci când dificultățile financiare sunt deja foarte avansate.
Poate fi modificat planul de restructurare?
Regimul juridic al modificării planului trebuie analizat în raport cu prevederile Legii nr. 85/2014 și cu situația concretă a procedurii.
Ce rol au creditorii?
Creditorii participă la procedură potrivit dispozițiilor legale și au un rol important în aprobarea și implementarea restructurării.
